REDUNDÁNT, -Ă, redundanți, -te, adj. Care se referă la redundanță, care prezintă redundanță. [Var.: redondánt, -a adj.] – Din engl. redundant, fr. redondant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REDUNDÁNT, -Ă adj. Referitor la redundanță, care prezintă redundanță. V. superfluu. ♦ (Rar; despre stil) Încărcat; plin de emfază, sforăitor. [Var. redondant, -ă adj. / < engl. redundant, fr. redondant, lat. redundans].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REDUNDÁNT, -Ă adj. 1. referitor la redundanță (1), care prezintă redundanță. 2. (despre stil) încărcat; plin de emfază, sforăitor. 3. (inform.) care conține informații identice în mai multe părți ale aceluiași sistem de informații. (< engl. redundant, fr. redondant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REDUNDÁNT adj. v. inutil, nenecesar, netrebuincios, neutil.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
redundánt adj. m., pl. redundánți; f. sg. redundántă, pl. redundánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REDUNDÁNT ~tă (~ți, ~te) Care ține de redundanță; propriu redundanței. /<fr. redondant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink