Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
REEDUCÁT, -Ă, reeducați, -te, adj. (Despre oameni) Căruia i s-a îndreptat educația (greșită); care a primit o nouă educație. ♦ (Despre infirmi) Deprins să se folosească din nou de partea corpului sau de facultatea psihică ce a suferit un traumatism sau un accident. – V. reeduca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REEDUCÁ, reedúc, vb. I. Tranz. A îndrepta educația (greșită) a cuiva; a da cuiva o nouă educație. ♦ A deprinde un infirm să se folosească din nou de acea parte a corpului sau de acea facultate psihică ce a suferit un traumatism sau un accident. ♦ A deprinde un infirm cu o nouă meserie (adecvată situației sale). – Din fr. rééduquer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A REEDUCÁ reedúc tranz. (persoane) A educa din nou; a supune unei noi educații. [Sil. -re-e-] /re- + a educa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REEDUCÁ vb. I. tr. 1. A reface educația greșită (morală și politică) a cuiva. 2. (Med.) A deprinde un infirm să lucreze numai cu partea corpului rămasă sănătoasă. ♦ A deprinde un organ să lucreze din nou. [P.i. reedúc. / cf. fr. rééduquer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REEDUCÁ vb. tr. 1. a reface educația (greșită) a cuiva. 2. (med.) a deprinde un infirm să lucreze numai cu partea corpului rămasă sănătoasă; a deprinde un organ să lucreze din nou. (< fr. rééduquer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
reeducá vb., ind. prez. 1 sg. reedúc, 3 sg. și pl. reedúcă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink