REFLÉCT, reflecte, s. n. (înv.) Reflex. – Din fr. reflet (după reflecta).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REFLÉCT, -Ă adj. (Despre ramuri, frunze etc.) Care are, în raport cu tulpina, direcția în afară și în jos; reflex (2) [în DN]. [Cf. fr. reflet].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REFLÉCT, -Ă adj. (despre ramuri, frunze etc.) orientat în afară și în jos. (după fr. reflet)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REFLÉCT s. v. oglindire, proiectare, răsfrângere, reflectare, reflex.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
refléct s. n. (sil. -flect), pl. reflécte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink