REFLECTOMÉTRU, reflectometre, s. n. (Fiz.) Instrument pentru determinarea puterii reflectătoare sau a calității luciului suprafeței corpurilor, prin comparare cu suprafața unui corp de referință. – Din fr. réflectomètre, germ. Reflektometer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REFLECTOMÉTRU s.n. (Fiz.) Instrument pentru determinarea calității luciului suprafeței corpurilor. [< fr. reflectomètre, cf. lat. reflectere – a întoarce, gr. metron – măsură].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REFLECTOMÉTRU s. n. instrument pentru determinarea puterii reflectante a suprafeței corpurilor. (< fr. reflectomètre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
reflectométru s. n. (sil. -flec-, -tru), art. reflectométrul; pl. reflectométre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REFLECTOMÉTRU ~e n. Dispozitiv pentru măsurarea puterii de reflectare a supra-feței corpurilor prin comparare cu suprafața unui corp de referință. /<fr. réflectometre, germ. Reflektometer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink