REFLÚX, refluxuri, s. n. Fază de coborâre a nivelului mărilor și oceanelor în cadrul fenomenului de maree. ♦ Fig. Dare înapoi, descreștere; regres. – Din fr. reflux.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REFLÚX s.n. 1. Fenomenul de retragere periodică a apei mărilor și a oceanelor datorită atracției Lunii și a Soarelui. ♦ (Fig.) Descreștere, regres. 2. (Chim.) Lichid rezultat prin condensarea vaporilor obținuți la rectificare și care este reintrodus în aparatul din care provine. [< fr. reflux, cf. lat. re – împotriva + flux].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REFLÚX s. n. 1. coborâre periodică a nivelului apei mărilor și oceanelor datorită atracției Lunii și a Soarelui. 2. (fig.) descreștere, regres. 3. (chim.) reîntoarcere către baza coloanei de fracționare, sub formă de lichid condensat, a unei părți din vapori datorită pierderii de căldură. ◊ lichidul astfel obținut. 4. (med.) revenire a unei unde de lichid. (< fr. reflux)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REFLÚX s. (GEOGR.) (înv.) răcurgere, scădere. (~ apelor unei mări.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Reflux ≠ flux
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
reflúx s. n. (sil. -flux), pl. reflúxuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REFLÚX ~uri n. 1) (în opoziție cu flux) Fenomen natural constând în coborârea periodică a nivelului apei mărilor și oceanelor în cadrul mareei; maree descendentă. 2) fig. Micșorare a intensității unui proces. /<fr. reflux
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink