Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
REFORMÁT, -Ă, reformați, -te, adj. 1. (Despre materiale, mașini, unelte etc.) Scos din uz, dat la reformă (3). 2. (Despre militari) Scos din evidența sau din serviciul armatei (ca inapt din punct de vedere fizic). 3. Care ține de cultul religios protestant. ♦ (Substantivat) Persoană de confesiune creștină protestantă; p. restr. calvin. – V. reforma. Cf. fr. réformé, lat. reformatus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REFORMÁT, -Ă adj. 1. Scos din uz, dat la reformă. 2. (Despre militari) Scos din evidența armatei (ca inapt). 3. Care ține de cultul religios protestant. ♦ Biserică reformată = protestantism. // s.m. și f. Protestant. [< reforma].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REFORMÁT, -Ă adj. 1. scos din uz ca inutilizabil. 2. (despre oameni; și s. m.) scos din evidența armatei ca inapt. 3. care ține de cultul religios protestant. ◊ (s. m. f.) protestant calvin. (< reforma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REFORMÁT adj., s. 1. adj. v. calvin. 2. s. v. calvin. 3. adj. protestant, (înv.) protestanticesc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
REFORMÁ, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (în bine); a înnoi, a primeni o stare de lucruri, o concepție etc.; a face o reformă (1). 2. Tranz. A scoate din uz o unealtă, o mașină etc.; a da la reformă (3) datorită degradării totale sau parțiale. 3. Tranz. A scoate o persoană din evidența sau din serviciul armatei (ca inapt din punct de vedere fizic). 4. Refl. (Înv.) A se forma din nou, a se reface. – Din fr. réformer, lat. reformare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A REFORMÁ ~éz tranz. 1) A forma din nou. 2) (situații, stări de lucruri, concepții etc.) A schimba în bine printr-o reformă. ~ orto-grafia. 3) (lucruri vechi, mașini deteriorate etc.) A scoate din folosință; a da la reformă. 4) înv. (persoane) A declara inapt pentru serviciul militar. /<fr. réformer, lat. reformare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REFORMÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A REFORMA. 2) Care este caracteristic pentru cultul religios protestant; care ține de cultul religios protestant. 3) și substantival (despre persoane) Care este de religie protestantă (calvină). /<lat. reformatus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REFORMÁ vb. I. tr. 1. A îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție etc.). 2. A scoate din uz, a da la reformă (un aparat, o mașină, efecte etc.). [< fr. réformer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REFORMÁ vb. tr. 1. a îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție etc.). 2. a scoate din uz, a da la reformă (3). 3. a declara pe cineva inapt pentru serviciul militar, scoțându-l din evidențele armatei. (< fr. réformer, lat. reformare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
Refórma (mișcare religioasă) s. propriu f., g.-d. Refórmei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
REFORMÁ vb. a modifica, a schimba. (A ~ ortografia.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
reformá vb., ind. prez. 1 sg. reforméz, 3 sg. și pl. reformeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink