Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
REFRACTÁ, pers. 3 refractă, vb. I. 1. Refl. (Fiz.; despre unde, raze de lumină) A se frânge, a devia la trecerea dintr-un mediu în altul; a suferi fenomenul refracției. 2. Tranz. (Despre corpuri, medii) A produce fenomenul refracției. – Din fr. réfracter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REFRACTÁ vb. I. refl. (Despre unde, raze de lumină) A se frânge, a devia; a suferi fenomenul refracției. [P.i. 3,6 refráctă, -tează. / < fr. réfracter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REFRACTÁ vb. I. tr. a produce fenomenul refracției. II. refl. (despre unde luminoase, sonore etc.) a suferi fenomenul refracției. (< fr. réfracter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
refractá vb. (sil. -frac-), ind. prez. 3 sg. refráctă/refracteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A REFRACTÁ refráctă tranz. A face să se refracte. /<fr. réfracter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE REFRACTÁ se refráctă intranz. (despre raze, unde, sunete etc.) A suferi fenomenul refracției; a-și schimba direcția la trecerea dintr-un mediu în altul. [Și se refractează] /<fr. ré-fracter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink