REFRACTOMETRÍE s. f. Ansamblul procedeelor utilizate pentru determinarea indicilor de refracție ai substanțelor și pentru studierea altor proprietăți legate de valorile acestor indici. – Din fr. réfractométrie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REFRACTOMETRÍE f. Totalitate a meto-delor de determinare a indicilor de refracție ai substanțelor. /<fr. réfractométrie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REFRACTOMETRÍE s.f. Parte a opticii care se ocupă cu metodele de măsură a indicilor de refracție ai diferitelor substanțe. [Gen. -iei. / < fr. réfractométrie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REFRACTOMETRÍE s. f. disciplină care studiază metodele și procedeele de măsurare a indicilor de refracție ai substanțelor. (< fr. réfractométrie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
refractometríe s. f. (sil. -frac-, -tri-), art. refractometría, g.-d. refractometríi, art. refractometríei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink