REFRINGÉNȚĂ, refringențe, s. f. (Fiz.) Proprietate a unor corpuri de a refracta lumina. – Din fr. réfringence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REFRINGÉNȚĂ s.f. (Fiz.) Proprietate a mediilor transparente de a refracta lumina. ♦ Mărime caracteristică mediilor transparente, egală cu diferența dintre indicele de refracție al mediului și unitate. [< fr. réfringence].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REFRINGÉNȚĂ s. f. 1. proprietatea de a fi refringent. 2. mărime caracteristică mediilor transparente, egală cu diferența dintre indicele de refracție al mediului și unitate. (< fr. réfringence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
refringénță s. f. (sil. -frin-), g.-d. art. refringénței; pl. refringénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REFRINGÉNȚĂ ~e f. fiz. Capacitate a unor corpuri de a refracta lumina. /<fr. réfringence
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink