Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: refuza (verb tranzitiv) , refuzare (substantiv feminin)   
REFUZÁRE s. f. Acțiunea de a refuza și rezultatul ei. – V. refuza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REFUZÁRE s.f. Acțiunea de a refuza; refuz. [< refuza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REFUZÁRE s. 1. respingere. (~ unei propuneri.) 2. v. recuzare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
refuzáre s. f., g.-d. art. refuzării; pl. refuzări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REFUZÁ, refuz, vb. 1. Tranz. A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ți se oferă. ♦ A nu da ceva ce ți se cere, a nu consimți la ceva, a nu voi să faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunța la ceva. – Din fr. refuser.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A REFUZÁ refúz tranz. 1) (oferte, solicitări etc.) A nu consimți să primească; a respinge. ~ ajutorul cuiva. 2) (urmat de o propoziție complementară cu verbul la conjunctiv) A considera inacceptabil pentru sine; a nu accepta. Refuză să participe. 3) A renunța la ceva; a se priva de ceva. Își refuză orice plăcere. /<fr. refuser
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REFUZÁ vb. I. 1. tr. A nu primi, a nu accepta, a respinge (ceva). ♦ A nu da (ceva ce ți s-a cerut). ♦ A se priva de ceva, a renunța la ceva. 2. intr. (Mar.; despre vânt) A se roti spre prora navei. [P.i. refúz. / < fr. refuser].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REFUZÁ vb. I. tr. a nu primi, a nu accepta, a respinge. ◊ a nu da (ceva ce ți s-a cerut). ◊ a se priva de, a renunța la ceva. II. refl. a se sustrage, a se eschiva. III. intr. (mar.; despre vânt) a se roti spre prora navei. (< fr. refuser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REFUZÁ vb. 1. a respinge, (livr.) a denega, (înv.) a apăra, a lepăda, a tăgădui. (~ ajutorul ce i se cere.) 2. v. recuza. 3. v. renunța.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
REFUZÁ vb. v. eschiva, fugi, scăpa, sustrage.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A refuza ≠ a accepta, a admite, a aproba, a primi
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
refuzá vb., ind. prez. 1 sg. refúz, 3 sg. și pl. refúză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române