Dex rege

RÉGE, regi, s. m. 1. Suveranul unui regat, persoană care deține puterea supremă într-un regat; monarh. 2. Fig. Cel care are poziția cea mai însemnată într-un domeniu oarecare, prin puterea, prin importanța, prin competența sa. 3. Numele piesei principale de la jocul de șah, a cărei pierdere aduce înfrângerea jucătorului. ♦ Numele uneia dintre cărțile de joc, care are desenat pe ea un cap de rege (1); popă, rigă. – Din lat. rex, -gis.

RÉGE s.m. 1. Suveran al unui regat; monarh. 2. (Fig.) Stăpân recunoscut (pentru puterea, pentru importanța sa). 3. Piesa principală la jocul de șah. ♦ Popă, rigă (la cărți). [< lat. rex].

RÉGE s. m. 1. suveran al unui regat; monarh. 2. (fig.) persoană care are poziția cea mai însemnată într-un domeniu oarecare, într-o colectivitate, prin puterea, importanța, reputația sa. 3. piesa principală la jocul de șah. ◊ crai, popă, rigă la jocul de cărți. (< lat. rex)

RÉGE s. 1. (POL.) monarh, suveran, cap încoronat, (pop.) crai, (înv.) rigă. (~ al Suediei.) 2. v. popă.

rége (régi), – Monarh. Lat. regem (sec. XIX). Este dubletul lui rigă, s. m. (rege), înv., din mgr. ῥήγας, cf. mr. rigă, alb. reg, v. sb. riga. – Der. regal, adj., din lat. regalis (sec. XIX); regală, s. f. (cană de bere; țigară populară în trecut); regalist, s. m. (partizan al regelui), format după fr. royaliste; regalitate, s. f. (monarhie); regat, s. n. (stat guvernat de rege), var. înv. rigat, de la rigă; regățean, adj. (din România înainte de unirea din 1918); regent, s. m., din fr. régent; regență, s. f., din fr. régence; regesc, adj. (de rege, regal); regește, adv. (ca regii); regină, s. f., din lat. regina (sec. XIX).

rége s. m., pl. regi

RÉGE ~i m. 1) (în unele state; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al țării; rigă; monarh; suveran; împărat. ~ al Suediei. 2) fig. Persoană care domină o anumită sferă de activitate prin puterea sa materială sau spirituală; stăpân absolut. ~ al poeziei. ~ al petrolului. ◊ ~ele animalelor denumire dată leului. ~ele păsărilor denumire dată vulturului. 3) (la jocul de șah) Piesă care ocupă o poziție principală. 4) (la jocul de cărți) Figură pe care este reprezentat chipul unui bărbat în vârstă cu coroană; popă. /<lat. rex, ~gis

REGELE-PĂSĂRILOR s. v. pițigoi.

REGELE-PÉȘTILOR s. v. regină.

PRO REGE SAEPE; PRO PATRIA SEMPER (lat.) pentru rege adeseori; pentru patrie totdeauna – Deviza lui Colbert, ministrul regelui Franței, Ludovic XIV.

QUIDQUID DELIRANT REGES, PLECTUNTUR ACHIVI (lat.) orice le trăznește prin minte regilor se abate pe capul grecilor – Horațiu, „Epistulae”, I, 2, 14. Oamenii simpli au de suferit de pe urma nechibzuinței monarhilor.

REGI, două cărți canonice din „Vechiul Testament”, tratând istoria regilor de la sfârșitul domniei lui David (965 î. Hr.) și urcarea pe tron a lui Solomon (c. 965 î. Hr.) până la decăderea statului Iudeu (586 î. Hr.).