Dex regionalism

REGIONALÍSM, (2) regionalisme, s. n. 1. Atitudine care tinde să creeze în diferite provincii ale unei țări o activitate descentralizatoare, independentă de capitală; supraapreciere a unei provincii, patriotism local. 2. Fapt de limbă existent numai într-o anumită regiune, caracteristic numai pentru un anumit grai. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régionalisme.

REGIONALÍSM s.m. 1. Concepție care tinde să creeze în provinciile unei țări o activitate cu totul independentă de capitală; patriotism local. 2. Cuvânt folosit numai în anumite regiuni sau provincii; provincialism. [Pron. -gi-o-. / < fr. regionalisme].

REGIONALÍSM s. n. 1. cuvânt, construcție etc. specifice unei regiuni; provincialism. 2. doctrină politică și socială care tinde să acorde o oarecare autonomie regiunilor, provinciilor unei țări. (< fr. régionalisme)

REGIONALÍSM s. (LINGV.) provincialism. (Vorbește cu unele ~.)

regionalísm s. n. (sil. -gi-o-), (lingv.) pl. regionalísme

REGIONALÍSM¹ ~e n. Tendință de a supraaprecia rolul unei regiuni; patriotism local. [Sil. -gi-o-] /<fr. régionalisme

REGIONALÍSM² ~e n. Fapt de limbă caracteristic vorbitorilor dintr-o anumită regiune; provincialism. [Sil. -gi-o-] /<fr. régionalisme

REGIONALÍSM (‹ fr.) s. n. 1. Mișcare sau doctrină care pornind de la existența unor entități regionale în unele provincii ale unei țări duc la o activitate descentralizatoare, independentă de capitală; supraapreciere a unei provincii; patriotism local. 2. (LINGV.) Fapt de limbă existent numai într-o anumită regiune, caracteristic pentru un anumit grai. R. sunt de obicei de natură lexicală (cuvinte, de ex. mold. curechi „varză”) și fonetică (variante ale cuvintelor existente în limba comună, de exemplu pronunțarea bănățeană frace pentru frate); există însă și r. gramaticale-morfologice (forme flexionare) și sintactice (construcții). R. sunt folosite pentru culoarea locală în limba literaturii artistice, unele dintre ele devenind cu timpul bunuri ale limbii literare. Sin. provincialism.