Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: regula (verb tranzitiv) , regular (adjectiv) , regulare (substantiv feminin)   
REGULÁRE, regulări, s. f. Acțiunea de a regula și rezultatul ei. – V. regula.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REGULÁRE s.f. Acțiunea de a regula; punere în ordine, aranjare. [< regula].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REGULÁRE s. 1. sistematizare. (ă unui cartier de locuințe.) 2. corectare, regularizare, sistema-tizare. (ă cursului unei ape.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
REGULÁRE s. v. aranjare, orânduire, regle-mentare, stabilire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
reguláre s. f., g.-d. art. regulării; pl. regulări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REGULÁ, r*****z, vb. I. Tranz. 1. A pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face să funcționeze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere. – Din lat., it. regulare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REGULÁR, -Ă, regulari, -e, adj. (Înv.) Regulat, după regulă, după regulament. – Din lat. regularis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A REGULÁ ~éz tranz. A organiza după anumite reguli; a pune în ordine; a regulariza. /<lat., it regulare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REGULÁ vb. I. tr. A aranja, a pune în ordine, a orândui. ♦ A repara, a pune la punct, a regla (un aparat etc.). [< lat. regulare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HEXAEDRU REGULÁT s. v. cub.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
REGULÁ vb. 1. a sistematiza. (A ~ un cartier de locuințe.) 2. v. regulariza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
REGULÁ vb. v. aranja, orândui, reglementa, stabili.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
REGULÁR adj. v. reglementar, regulamentar, regulat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
regulá vb., ind. prez. 1 sg. r*****z, 3 sg. și pl. reguleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
regulár adj. m., pl. regulári; f. sg. reguláră, pl. reguláre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NULLA REGULA SINE EXCEPȚIONE (lat.) nici o regulă fără excepție – Inițial adagiu din dreptul roman. Astăzi, aceste cuvinte au un sens mai general: realitatea este prea bogată și contradictorie pentru ca să poată fi supusă unor catalogări sau încadrată în formule rigide.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)