REGULARITÁTE, regularități, s. f. Însușirea sau starea a ceea ce este regulat, în conformitate cu o regulă sau cu o ordine fixată dinainte. ◊ Loc. adv. Cu regularitate = în mod regulat. ♦ Proprietate a unui sistem sau a evoluției unor fenomene de a respecta o regulă dintr-un anumit punct de vedere. ♦ Simetrie, proporție. ♦ Uniformitate. – Din fr. régularité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REGULARITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce se face totdeauna în același fel și în același timp. ♦ Uniformitate. ♦ Simetrie; proporție. ♦ (Fil.) Lege. [Cf. fr. régularité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REGULARITÁTE s. f. însușirea, starea a ceea ce este regulat (1). ◊ uniformitate. ◊ simetrie; proporționalitate. (< fr. régularité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REGULARITÁTE s. ritmicitate. (~ unor mișcări.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
regularitáte s. f., g.-d. art. regularității; (situații) pl. regularități
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REGULARITÁTE ~ăți f. 1) Caracter regulat; ritmicitate. ◊ Cu ~ în mod regulat; sistematic. 2) Proprietate a unui ansamblu de a fi alcătuit din elemente reciproc corespondente și de a prezenta, pe această bază, o armonie. /<fr. régularité
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink