Dex regulat

REGULÁT, -Ă, regulați, -te, adj. 1. Care este conform unei reguli stabilite în prealabil; care se repetă după o anumită regulă, într-o anumită ordine, fără abatere. ♦ Care se desfășoară cu regularitate: firesc, obișnuit, normal. ◊ Verbe regulate = verbe care se conjugă după regulile generale ale conjugărilor. ♦ Ordonat, uniform. 2. Care este organizat sau funcționează în baza unei legi; organizat legal, organizat pe baze permanente. ♦ Sistematizat, orânduit. 3. (Despre corpuri) Care permite o descompunere în părți, astfel încât acestea să fie identice și în relații identice unele în raport cu altele. ◊ Poligon regulat = poligon care are toate laturile și toate unghiurile egale. Poliedru regulat = poliedru cu toate fețele poligoane regulate și cu toate unghiurile diedre egale. ♦ (Despre trăsături, forme etc.) Alcătuit din elemente care se grupează ordonat sau simetric; armonios, frumos. – V. regula.

REGULÁT, -Ă adj. 1. (și adv.) Care urmează anumite reguli prestabilite. ♦ Care se desfășoară fără abatere; obișnuit. ♦ Ordonat, uniform. 2. Organizat după anumite legi; organizat pe baze permanente. ♦ Orânduit, sistematizat. ♦ Fără elemente care să distoneze; simetric, armonios. [< regula].

REGULÁT, -Ă adj. 1. (și adv.) care urmează anumite reguli prestabilite. ◊ care se desfășoară fără abatere; obișnuit. ◊ ordonat, uniform. 2. organizat după anumite legi; organizat pe baze permanente. ◊ orânduit, sistematizat. ◊ fără elemente care să distoneze; simetric, armonios. (< lat. regulatus)

REGULÁT adj., adv. 1. adj. v. armonios. 2. adj. v. ritmic. 3. adj. v. periodic. 4. adj. v. normal. 5. adj. v. uniform. (O respirație ~.) 6. adv. v. normal. 7. adj. v. disciplinat. 8. adj. (MIL.) (înv.) regular. (Trupe, unități ~.)

REGULÁT adv. v. categoric, decis, ferm, hotărât, net, tranșant.

Regulat ≠ neregulat, neregulată

REGULÁ, r*****z, vb. I. Tranz. 1. A pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face să funcționeze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere. – Din lat., it. regulare.

A REGULÁ ~éz tranz. A organiza după anumite reguli; a pune în ordine; a regulariza. /<lat., it regulare

REGULÁT¹ adv. 1) În mod sistematic. 2) În mod obișnuit; firesc; normal. /v. a regula

REGULÁT² ~tă (~ți, ~te) 1) v. A REGULA. 2) Care se repetă cu precizie la anumite intervale. 3) Care nu prezintă abateri de la regulă, de la normă. Respirație ~tă. ◊ Verb ~ verb care se conjugă după regulile generale. 4) Care este cumpătat; fără excese. Viață ~tă. 5) Care este compus din părți identice. ◊ Poligon ~ poligon care are toate laturile și toate unghiurile egale. 6) Care constă din elemente aranjate armonios. Trăsături ~te. /<lat. regulatus

REGULÁ vb. I. tr. A aranja, a pune în ordine, a orândui. ♦ A repara, a pune la punct, a regla (un aparat etc.). [< lat. regulare].

HEXAEDRU REGULÁT s. v. cub.

REGULÁ vb. 1. a sistematiza. (A ~ un cartier de locuințe.) 2. v. regulariza.

REGULÁ vb. v. aranja, orândui, reglementa, stabili.

regulá vb., ind. prez. 1 sg. r*****z, 3 sg. și pl. reguleáză

NULLA REGULA SINE EXCEPȚIONE (lat.) nici o regulă fără excepție – Inițial adagiu din dreptul roman. Astăzi, aceste cuvinte au un sens mai general: realitatea este prea bogată și contradictorie pentru ca să poată fi supusă unor catalogări sau încadrată în formule rigide.