RELÍGIE, religii, s. f. 1. Sistem de credințe (dogme) și de practici (rituri) privind sentimentul divinității și care îi unește, în aceeași comunitate spirituală și morală, pe toți cei care aderă la acest sistem; totalitatea instituțiilor și organizațiilor corespunzătoare; confesiune, credință. ♦ Fig. Crez, cult. 2. Disciplină predată în școală, având ca scop educarea și instruirea elevilor în spiritul religiei (1) date. – Din fr. religion, lat. religio, -onis, germ. Religion.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RELÍGIE s.f. 1. Formă a conștiinței sociale, constituind o reflectare imaginară a realității naturale și sociale; confesiune; credință într-o divinitate. 2. (Fig.) Crez; cult. [Gen. -iei, var. religiune s.f. / cf. lat. religio, fr. religion, it. religione].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RELÍGIE s. f. 1. formă a conștiinței sociale caracterizată prin credința într-o divinitate, într-o ființă supranaturală, creatoare și guvernatoare a cosmosului și prin oficierea unui cult; confesiune. 2. (fig.) crez; cult; lucru sfânt. (< fr. religion, lat. religio, germ. Religion)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RELÍGIE s. v. cult.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RELÍGIE s. v. crez.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
relígie s. f. (sil. -gi-e), art. relígia (sil. -gi-a), g.-d. art. relígiei; pl. relígii, art. relígiile (sil. -gi-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RELÍGIE ~i f. Credință în existența unei forțe supranaturale (care implică un ansam-blu de acte rituale) și adorarea ei. [G.-D. religiei; Sil. -gi-e] /<fr. religion, lat. religio, ~onis, germ. Religion
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink