RELUCTÁNȚĂ, reluctanțe, s. f. (Fiz.) Mărime egală cu raportul dintre tensiunea magnetică de-a lungul unui circuit și fluxul magnetic care străbate circuitul. ◊ Reluctanță specifică = reluctivitate. – Din fr. réluctance.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RELUCTÁNȚĂ s.f. (Fiz.) Rezistență magnetică. [Pl. -te. / < fr. réluctance, engl. reluctance].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RELUCTÁNȚĂ s. f. mărime egală cu raportul dintre tensiunea magnetică de-a lungul unui circuit și fluxul magnetic care îl străbate; inversul permeanței. (< fr. réluctance)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
reluctánță s. f., g.-d. art. reluctánței; pl. reluctánțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RELUCTANȚĂ SPECÍFICĂ s. (FIZ.) reluctivitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink