Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
REMÍTERE, remiteri, s. f. Acțiunea de a remite și rezultatul ei. ◊ Remitere de datorie = renunțare totală sau parțială a unui creditor la dreptul sau împotriva debitorului; iertare de datorie. – V. remite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REMÍTERE s.f. Acțiunea de a remite și rezultatul ei; înmânare, transmitere; remisiune (3) [în DN]. [< remite].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REMÍTERE s. 1. v. înmânare. 2. v. predare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
remítere s. f., g.-d. art. remíterii; pl. remíteri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REMÍTE, remít, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunța la o sumă de bani datorată unui debitor, a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A REMÍTE remít tranz. 1) A da în mână; a da în posesie; a înmâna; a preda. 2) (datorii ale debitorilor) A șterge de pe lista de plată. /<lat. remittere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REMÍTE vb. III. tr. 1. A înmâna, a da, a preda. 2. A renunța la o sumă datorată de un debitor, a ierta pe cineva de datorie. [P.i. remít. / < lat. remittere, cf. fr. remettre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REMÍTE vb. tr. 1. a înmâna, a preda, a încredința. 2. a renunța la o sumă datorată de un debitor. (< lat. remittere, după fr. remettre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REMÍTE vb. 1. v. înmâna. 2. v. preda.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
REMÍTE vb. v. amâna, dezmetici, înapoia, reculege, reda, regăsi, restitui, reveni, trezi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
remíte vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. remít; conj. prez. 3 sg. și pl. remítă; ger. remițând; part. remís
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink