Dex remontare

REMONTÁRE, remontări, s. f. Acțiunea de a (se) remonta și rezultatul ei. – V. remonta.

REMONTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) remonta (1) și rezultatul ei. [< remonta].

REMONTÁRE s. v. înviorare, redresare, refa-cere, restabilire, revigorare.

remontáre s. f., g.-d. art. remontării; pl. remontări

REMONTÁ, remontez, vb. I. 1. Tranz. A monta din nou o fabrică, o instalație etc. 2. Refl. și tranz. Fig. A-și reveni, a se reface, a se redresa sau a face să-și revină, să se refacă, să se redreseze. 3. Tranz. A procura cai pentru armată. – Din fr. remonter.

A REMONTÁ ~éz tranz. 1) (instalații, fabrici etc.) A monta din nou. 2) A face să se remonteze. /<fr. remonter

A SE REMONTÁ mă ~éz intranz. A-și recăpăta starea normală (fizică sau/și mora-lă); a se reface; a se regenera; a se redresa. /<fr. remonter

REMONTÁ vb. I. tr. 1. A monta din nou (o instalație). ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) restabili, a (se) înzdrăveni, a (se) reface. ♦ A readuce în poziție inițială, a ridica din nou. 2. A procura cai pentru armată. [< fr. remonter].

REMONTÁ vb. I. tr. 1. a monta din nou (o instalație). 2. a procura cai pentru armată. II. tr., refl. (fig.) a (se) restabili, a (se) înzdrăveni, a (se) reface. (< fr. remonter)

REMONTÁ vb. v. înviora, redresa, reface, restabili, revigora.

A remonta ≠ a demonta

remontá vb., ind. prez. 1 sg. remontéz, 3 sg. și pl. remonteáză