Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
REMORCÁRE, remorcări, s. f. Acțiunea de a remorca și rezultatul ei; tragere a unui vehicul de către un alt vehicul autopropulsat, astfel încât vehiculul atașat să se deplaseze fără consum propriu de energie; remorcaj. – V. remorca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REMORCÁRE s.f. Acțiunea de a remorca și rezultatul ei; remorcaj. [< remorca].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REMORCÁRE s. remorcaj, tractare, (rar) remor-cație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
remorcáre s. f., g.-d. art. remorcării; pl. remorcări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. A trage după sine legat (cu un cablu) un vapor; a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remórc] – Din fr. remorquer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A REMORCÁ ~chéz tranz. 1) (remorci, șlepuri, vagoane etc.) A atașa (cu un cablu sau cu un lanț) și a trage cu ajutorul unui vehicul autopropulsat. 2) fig. (persoane) A lua cu sine (mai mult cu forța). /<fr. remorquer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REMORCÁ vb. I. tr. A trage în urma sa (o navă, un vagon etc.). ♦ (Fig.) A lua cu sine, a atașa unui grup, a trage, a târî cu sila. [P.i. -chez. / < fr. remorquer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REMORCÁ vb. tr. 1. a trage în urma sa (o navă, un vagon etc.). 2. (fig.) a lua cu sine, a atașa unui grup, a trage. (< fr. remorquer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REMORCÁ vb. a tracta. (Vehiculul ~ o remorcă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
remorcá vb., ind. prez. 1 sg. remorchéz, 3 sg. și pl. remorcheáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink