REMUȘCÁRE, remușcări, s. f. Mustrare de cuget; părere de rău; căință, regret. – Re1- + mușcare (după fr. remords).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REMUȘCÁRE s. v. regret.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
remușcáre s. f. mușcare
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REMUȘCÁRE ~ări f. Părere de rău cauzată de o nereușită sau de săvârșirea unei fapte reprobabile; mustrare de cuget; căință; regret. ◊ A avea ~ări a-l mustra conștiința pe cineva. /re- + mușcare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink