REOLOGÍE s. f. Ramură a fizicii al cărei obiect de studiu îl constituie curgerea lentă și deformarea în timp a corpurilor solide sub acțiunea forțelor exercitate asupra lor. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéologie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REOLOGÍE f. Ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul curgerii lichidelor și al deformațiilor corpurilor plastice. [Sil. re-o-] /<fr. rhéologie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REOLOGÍE s.f. Ramură a mecanicii care studiază deformarea și curgerea unor materiale sub acțiunea forțelor aplicate asupra lor. [Gen. -iei. / < fr. rhéologie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REOLOGÍE s. f. ramură a mecanicii care studiază deformarea și curgerea unor materiale sub acțiunea forțelor exterioare. (< fr. rhéologie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
reologíe s. f. (sil. re-o-), art. reología, g.-d. reologíi, art. reologíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink