REOMÉTRU, reometre, s. n. Instrument pentru studierea și măsurarea caracteristicilor reologice ale materialelor. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéomètre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea proprietăților reologice ale materialelor. [< fr. rhéomètre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REOMÉTRU s. n. instrument folosit în reometrie. (< fr. rhéomètre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
reométru s. n. (sil. re-o, -tru), art. reométrul; pl. reométre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink