REPARTÍȚIE, repartiții, s. f. Distribuire, împărțire, repartizare. – Din fr. répartition.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REPARTÍȚIE s.f. Repartizare, distribuire, împărțire. ♦ (Concr.) Înscris prin care se repartizează o locuință. ♦ (Ec.) Proces de repartizare a produselor între membrii societății, determinat de relațiile de producție din acea societate. [Gen. -iei, var. repartițiune s.f. / < fr. répartition].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REPARTÍȚIE s. f. repartizare, distribuire. ◊ înscris prin care se repartizează o locuință. ◊ (ec.) repartizare a bunurilor materiale și a forței de muncă în sociatate; (re)distribuire a produselor muncii, moment al reproducției care mijlocește legătura între producție și consum. (< fr. répartition)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REPARTÍȚIE s. v. distribuire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
repartíție s. f. (sil. -ți-e), art. repartíția (sil. -ți-a), g.-d. art. repartíției; pl. repartíții, art. repartíțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REPARTÍȚIE ~i f. 1) v. A REPARTIZA. 2) ec. Proces de distribuire a produselor muncii între membrii societății în funcție de relațiile de producție existente. [G.-D. repartiției; Sil. -ți-e] /<fr. répartition
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink