Dex repaus

REPÁUS, repausuri, s. n. 1. Stare în care orice funcție sau activitate este temporar întreruptă și care are rolul de a reface capacitatea de muncă a organismului; odihnă, inactivitate. ♦ Suspendare temporară a unei activități, având rolul de a restabili capacitatea de muncă a unui organ sau a întregului organism. 2. (Fig.) Stare a unui corp în raport cu alt corp sau cu un sistem de referință, în care distanțele dintre punctele corpului sau ale sistemului de referință nu variază cu timpul. 3. (Fil.) Moment integrant al mișcării, având în raport cu acesta un caracter relativ și condiționând stabilirea relativă a lucrurilor. 4. (Biol.; în sintagma) Repaus mamar = perioada dintre încheierea unei lactații și următoarea fătare, specifică unor animale. [Pr.: -pa-us. – Var.: repáos s. n.] – Lat. *repausum.

REPÁUS s. n. 1. lipsă de mișcare; inactivitate. 2. liniște (sufletească), calm. 3. moarte. (< lat. repausum)

REPÁUS s. 1. v. somn. 2. v. odihnă. 3. v. pauză. 4. v. astâmpăr.

REPÁUS s. v. decedare, deces, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare.

Repaus ≠ mișcare

repáus s. n. (sil. -pa-us), pl. repáusuri

REPÁUS ~uri n. 1) Întrerupere temporară a unei activități; odihnă; răgaz; recreație; pauză. ◊ Pe loc ~! formă de comandă, folosită în timpul unor exerciții militare sau sportive, indicând luarea unei poziții mai libere. 2) Perioadă de timp cât durează o astfel de întrerupere. 3) filoz. Moment al mișcării, având, în raport cu aceasta, un caracter relativ; stare de nemișcare relativă. 4) fiz. Stare a unui corp în timpul căreia nu se schimbă poziția lui față de un sistem de referință. 5) Moarte concepută ca odihnă veșnică. [Sil. -pa-us] /<lat. repausum