Dex repede

RÉPEDE, repezi, adj., adv. I. Adj. 1. (Despre mișcări) Care se produce fără întârziere; iute, rapid; (despre lucruri în mișcare) care se deplasează cu repeziciune, cu iuțeală; (despre ape) care curge cu repeziciune; p. ext. (despre picături, stropi etc.) care cade iute, succedându-se rapid. ♦ (Despre timp) Care trece cu repeziciune. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Iute în mișcări, ager, sprinten, vioi; grăbit, repezit, pripit. ◊ Loc. adv. Cu pași repezi = grabnic, în ritm rapid. ♦ (Substantivat, f.) Gândăcel de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră (Cicindela campestris). 2. (Despre agenți fizici) Care se manifestă cu putere dar nu durează mult; care trece iute. 3. (Despre dealuri, planuri etc.) Foarte înclinat, pieziș, în pantă, abrupt. 4. (Despre drumuri) Care duce la țintă în cel mai scurt timp. II. Adv. 1. Iute, cu zor, în grabă. ♦ Îndată, imediat, deodată, brusc. ◊ Expr. Repede-repejor = îndată, fără întârziere. 2. Devreme, de timpuriu, prea curând. – Lat. rapidus, rapide.

RÉPEDE adj. v. succint, sumar.

RÉPEDE adj., adv., s. I. adj., adv. 1. adj. v. sprinten. 2. adj. v. iute. 3. adv. v. iute. 4. adv. v. imediat. 5. adv. v. allegro. 6. adv. v. deodată. 7. adj. v. abrupt. II. s. (ENTOM.; Cicindela campestris) (reg.) dragobete, măsurător, târtăriță.

Repede ≠ agale, alene, domol, încet, lent, liniștit, târziu

répede adj. – 1. Rapid, iute. – 2. Abrupt, pieziș. – 3. (Adv.) Curînd, degrabă, rapid. – 4. (S. m.) Insectă (Cicindella campestris). – Var. Mold. răpede. Trans. de V. rapăd. Istr. răpede. Lat. rapĭdus (Pușcariu 1455; REW 7054), cf. it. ratto. Schimbarea finalei trebuie să fie modernă, cf. rapăd (Todoran, Dacor., XI, 128), așa că ipoteza unui lat. *rapĭdis (Pușcariu) nu pare necesară; cf. limpede. Sensul 2 ar putea fi rezultatul unei contaminări cu lat. rῑpĭdus „abrupt”, de unde it. ripido și probabil fr. raide „rigid” ‹ rĭgĭdus. Der. repezi, vb. (a arunca, a răspîndi; a alunga, a da afară; a expedia, a trimite repede; a pregăti în grabă; a reproșa, a mustra; refl., a se grăbi; refl., a se năpusti, a tăbărî; refl., a fugi); repezeală, s. f. (repeziciune; mustrare, ceartă); repezit, s. m. (grăbit; agitat); repezitură, s. f. (pornire, impuls); repeziș, s. n. (pantă, povîrniș); repeziciune, s. f. (promtitudine); repejune (var. repegiune), s. f. (Mold., repezeală); repejor (var. repegior), adv. (prompt, în grabă); repega (var. răpăga), vb. (a aluneca, a cădea), este cu repezi (› repegiune) în aceeași relație ca putregai cu putrezi › putregiune sau mucegai ‹ mucezi (de la un lat. *rapĭcāre, după Pușcariu, Conv. lit., XXXIX, 300; din lat. *rĕpĭcāre ‹ rĕpĕns, după Giuglea, Dacor., IV, 381; din lat. *rĕpĭgāre ‹ rĕpĕre, după Buescu, R. Études roum., III, 168; legătura cu mag. repegetni „a se crăpa”, sugerată de Scriban, nu e posibilă); rapăg, s. n. (Banat, alunecuș, patinoar); repeguș (var. răpăguș), s. n. (lunecuș; povîrniș); repezină, s. f. (abis, tău, repeziș), cf. Densusianu, Rom., XXXVIII, 73. Din rom. provine săs. repezin, vb.

répede adj. m., f. répede; pl. m. și f. répezi

répede adv.

répede (insectă) s. f., pl. répezi

REPEZÍ, repéd, vb. IV. 1. Refl. A porni în grabă, a se duce repede spre..., a da fuga, a sări. ♦ A trece pe undeva în grabă (și pentru scurt timp), a se abate pe la.., a da o fugă. ♦ Tranz. A trimite pe cineva în grabă. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă; a se pripi (1). 3. Refl. A se năpusti, a se arunca, a năvăli. 4. Tranz. A trânti, a izbi, a arunca, a azvârli. ♦ A da, a aplica cu violență o lovitură cu pumnul, cu palma etc. 5. Tranz. Fig. A se răsti la cineva, a-i vorbi aspru, violent; a brusca. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă; a se pripi (1). – Din repede.

A REPEZÍ repéd tranz. 1) A împinge cu violență; a izbi. 2) fig. A trata cu cuvinte aspre; a brusca. /Din repede

A SE REPEZÍ mă repéd intranz. 1) A porni repede; a o lua brusc din loc. 2) A se duce până undeva în grabă și pentru puțin timp; a da o fugă. 3) A se arunca cu lăcomie sau cu violență; a năvăli; a năpădi; a tăbărî. /Din repede

RÉPEDE¹ adv. 1) Într-un timp scurt; în (cu) grabă; iute; imediat. A acționa ~. 2) Înainte de vreme; (prea) devreme; de timpuriu; prematur. A îmbătrâni ~. /<lat. rapidus, rapide

RÉPEDE² ~zi adj. 1) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește repeziciune; iute. Gesturi ~zi. 2) (despre ape curgătoare) Care curge cu repeziciune. Fluviu ~. 3) (despre timp) Care trece cu rapiditate. Ani ~zi. 4) (despre precipitații atmosferice) Care sunt intense și de scurtă durată. Ploaie ~. 5) (despre forme de relief) Care este foarte înclinat; cu unghi mare de înclinație. Po-vârniș ~. 6) (despre mișcări) Care se face fară întârziere; rapid. /<lat. rapidus, rapide

REPEZÍ vb. 1. v. năpusti. 2. v. sări. 3. v. azvârli. 4. v. izbi.

REPEZÍ vb. v. brusca.

répede-repejór adv.

repezí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repéd, 1 pl. repezím, imperf. 3 sg. repezeá; conj. prez. 3 sg. și pl. repeádă

REPEDEA s. f. (La pl.) Grup de insecte coleoptere cu corpul zvelt, cu picioare puternice, foarte lungi și subțiri, adaptate pentru alergat (familia Cicindelide). Au zbor foarte rapid, dar scurt, de unde le vine și numele. Au culori metalice, strălucitoare și de obicei prezintă pete sau benzi albe pe elitre. Atât adulții cât și larvele hrănesc cu insecte, fiind folositoare pentru combaterea dăunătorilor agriculturii. Cele mai comune specii sunt repedea de câmp (Cicindela campestris) și repedeaua de munte (C. silvicola).