REPERTORIÁL, -Ă, repertoriali, -e, adj. De repertoriu (2). [Pr.: -ri-al] – Din engl. repertorial.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REPERTORIÁL, -Ă adj. (Liv.) Referitor la repertoriu. [Pron. -ri-al. / < repertor + -(i)al].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REPERTORIÁL, -Ă adj. referitor la repertoriu (2). (< engl. repertorial)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
repertoriál adj. m. (sil. -ri-al), pl. repertoriáli; f. sg. repertoriálă, pl. repertoriále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REPERTORIÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de repertoriu; propriu repertoriului. [Sil. -ri-al] /<engl. repertorial
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink