REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REPETITÓR, -OÁRE s.m. și f. (Rar) Meditator, pedagog care ajută pe elevi la prepararea lecțiilor. // s.n. (Rar) Sală de meditații (într-un internat etc.). [Cf. fr. répétiteur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REPETITÓR, -OÁRE I. s. m. f. pianist acompaniator al unui cântăreț sau instrumentist; corepetitor. II. s. n. 1. sală de meditații (într-un internat etc.). 2. aparat care repetă, prin comandă de la distanță, indicațiile unui instrument nautic. 3. fiecare dintre cele trei pavilioane ale codului internațional de semnalizare destinate să înlocuiască unul dintre pavilioanele care se repetă. (< fr. répétiteur, germ. Repetitor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REPETITÓR s. v. corepetitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
REPETITÓR s. v. meditator, preparator.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
repétitor (persoană) s. m., pl. repétitori
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
repetitór (sală) s. n., pl. repetitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REPETITÓR1 ~oáre n. Sală de meditație într-un internat. /<fr. répétiteur, germ. Repetitor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REPETITÓR2 ~i m. 1) Persoană care dă lecții particulare unui elev; meditator; prepa-rator. 2) Pianist care acompaniază un vocalist sau un instrumentist; corepetitor. /<fr. répétiteur, germ. Repetitor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
repetitoáre s. f., g.-d. art. repetitoárei, pl. repetitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink