REPICÁJ, repicaje, s. n. Repicare. – Din fr. repiquage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REPICÁJ s.n. 1. Replantare a unor plante tinere din răsadnițe într-un loc mai larg; repicare, repicat. ♦ Trecerea sau reînsămânțarea microorganismelor dintr-un vas de cultură într-altul. 2. Înlocuire a pietrelor (deteriorate) din pavaj. [< fr. repiquage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REPICÁJ s. n. 1. replantare a unor plante tinere din răsadnițe într-un loc mai larg; repicare. ◊ trecerea sau reînsămânțarea microorganismelor dintr-un vas de cultură într-altul. 2. înlocuire a pietrelor din pavaj. (< fr. repiquage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REPICÁJ s. v. repicare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
repicáj s. n., pl. repicáje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink