Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
REPICÁRE, repicări, s. f. Acțiunea de a repica și rezultatul ei; repicaj. – V. repica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REPICÁRE s.f. Acțiunea de a repica; repicaj, repicat. [< repica].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REPICÁRE s. (AGRON.) repicaj, repicat. (~ a verzei în câmp).
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
repicáre s. f., g.-d. art. repicării, pl. repicări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REPICÁ, repichez, vb. I. Tranz. A răsădi la distanțe mai mari plantele tinere, crescute în răsadnițe și sere, pentru a le asigura condiții favorabile de nutriție; a transplanta, a replanta. – Din fr. repiquer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A REPICÁ ~chéz tranz. (răsaduri, plante din seră etc.) A replanta definitiv (pe locul unde trebuie să se dezvolte normal). /<fr. repiquer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REPICÁ vb. I. 1. A transplanta, a replanta. 2. A reface, a drege un pavaj prin înlocuirea pietrelor deteriorate. [P.i. -chez și repíc. / < fr. repiquer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REPICÁ vb. tr. 1. a replanta. 2. a reface un pavaj prin înlocuirea pietrelor deteriorate. (< fr. repiquer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
repicá vb., ind. prez. 1 sg. repichéz, 3 sg. și pl. repicheáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REPICÁRE (după fr. repiquer) s. f. Răsădire la distanțe mai mari a plantelor tinere crescute în răsadnițe sau sere, cu scopul de a le asigura o suprafață mai mare de nutriție. Uneori r. se repetă de mai multe ori până la plantarea definitivă.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink