REPROBÁBIL, -Ă, reprobabili, -le, adj. Care merită să fie reprobat, care trebuie condamnat; blamabil, condamnabil. – Din lat. reprobabilis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REPROBÁBIL, -Ă adj. Demn de reprobat; condamnabil. [Cf. lat. reprobabilis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REPROBÁBIL, -Ă adj. demn de reprobat; condamnabil. (< lat. reprobabilis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REPROBÁBIL adj. v. condamnabil.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
reprobábil adj. m. (sil. -pro-), pl. reprobábili; f. sg. reprobábilă, pl. reprobábile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REPROBÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi reprobat; în stare să fie reprobat; condamnabil. Atitudine ~ă. /<lat. reprobabilis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink