Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
REPROBÁRE, reprobări, s. f. Acțiunea de a reproba; reprobațiune. – V. reproba.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REPROBÁRE s.f. Acțiunea de a reproba și rezultatul ei; dezaprobare; reprobațiune. [< reproba].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REPROBÁRE s. v. dezaprobare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
reprobáre s. f. (sil. -pro-), g.-d. art. reprobării; pl. reprobări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REPROBÁ, reprób, vb. I. Tranz. A dezaproba un act, o acțiune; a respinge, a condamna. – Din lat. reprobare
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A REPROBÁ reprób tranz. (fapte) A considera condamnabil; a nu încuviința. /<lat. reprobare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REPROBÁ vb. I. tr. A condamna, a dezaproba; a respinge. [P.i. reprób și -bez. / < lat. reprobare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REPROBÁ vb. tr. a dezaproba, a respinge, a condamna. (< lat. reprobare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REPROBÁ vb. v. dezaproba.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A reproba ≠ a consimți
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
reprobá vb. (sil. -pro-), ind. prez. 1 sg. reprób, 3 sg. și pl. repróbă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink