Dex reproducere

REPRODÚCERE, reproduceri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) reproduce și rezultatul ei. 2. (Concr.) Copie după o lucrare de artă originală (desen, pictură, sculptură etc.) 3. (Psih.) Proces al memoriei prin care se evocă, se reactualizează mintal imagini, idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare, în lipsa obiectelor, textelor etc. respective. 4. (Biol.) Înmulțire, reproducție. – V. reproduce.

REPRODÚCERE s.f. Acțiunea de a (se) reproduce și rezultatul ei; reproducție. ♦ Imitație fidelă a unei opere de artă. [< reproduce].

REPRODÚCERE s. f. 1. acțiunea de a (se) reproduce; reproducție. ◊ (ec.) reproducție (1). 2. (concr.) imitație fidelă a unei opere de artă. 3. proces al memoriei prin care se evocă mintal imagini, idei, cunoștințe însușite anterior. (< reproduce)

REPRODÚCERE s. 1. citare, redare. (~ întocmai a unui text.) 2. v. mimare. 3. v. copiere. 4. v. copie. 5. v. multiplicare. 6. v. replică. 7. v. reproducție. 8. prăsilă, reproducție, (reg.) prăseală. (Cai de ~.) 9. (EC.) reproducție.

reprodúcere s. f. (sil. -pro-) producere

REPRODÚCE, reproduc, vb. III. 1. Tranz. A reda cu exactitate ceea ce este scris, ceea ce a spus sau a făcut cineva. ♦ A imita felul de a fi, gesturile, mimica cuiva. 2. Refl. A reactualiza în memorie idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare. 3. Refl. A se produce, a se arăta din nou; a se repeta. 4. Tranz. (Ec. pol.) A relua în mod continuu procesul de producție; a produce din nou. 5. Tranz. A produce în serie; a multiplica. 6. Refl. (Biol.) A se perpetua prin generare; a se înmulți. – Re¹- + produce (după fr. reproduire).

A REPRODÚCE reprodúc tranz. 1) A face să se reproducă. 2) A reda exact; a reprezenta cu fidelitate. ~ realitatea. 3) ec. (procesul de producție) A repeta în permanență. 4) (tablouri, desene, fotografii, texte etc.) A executa în mai multe exemplare identice prin diferite procedee tehnice; a multiplica. /re- + a produce

A SE REPRODÚCE se reprodúce in-tranz. 1) A se produce din nou. 2) (despre organisme) A-și mări numărul de exemplare ale speciei prin generare; a se perpetua prin generare; a se înmulți; a prolifera. /re- + a se produce

REPRODÚCERE ~i f. 1) v. A REPRODUCE și A SE REPRODUCE. 2) Operă de artă, care reproduce originalul și este executată de autor sau sub supravegherea acestuia; copie; replică. 3) biol. Naștere din părinți a unui urmaș asemănător acestora, ca rezultat al fecundării. 4) psih. Proces al memoriei prin care se reactualizează mintal imagini, idei etc., însușite în cursul experienței anterioare, în lipsa obiectelor, textelor etc. respective. /v. a (se) reproduce

REPRODÚCE vb. III. 1. tr. (Despre memorie) A readuce în conștiință reprezentări fixate anterior. ♦ A reda întocmai prin mijloace plastice un model; a imita. 2. tr. A produce, a multiplica în serie. 3. refl. (Despre ființe) A se înmulți. [P.i. reprodúc. / cf. fr. reproduire].

REPRODÚCE vb. I. refl. (despre ființe) a se înmulți. II. tr. 1. (despre memorie) a readuce în conștiință reprezentări fixate anterior. ◊ a reda întocmai prin mijloace plastice un model; a imita. 2. a produce în serie, a multiplica. (< fr. reproduire)

REPRODÚCE vb. 1. a cita, a reda. (Îți voi ~ întocmai vorbele lui.) 2. v. mima. 3. v. copia. 4. a copia, (înv.) a scoate, a scrie. (A ~ un act, un document.) 5. v. multiplica. 6. a se înmulți, a se prăsi, a procrea, (înv. și reg.) a se plodi, (reg.) a se puiți, (Mold.) a se puiezi, (înv.) a se propaga. (Cum se ~ aceste animale?) 7. (BIOL.) a se înmulți, (pop.) a (se) împuia, (înv. și reg.) a (se) plodi. (Se ~ prin ouă.)

reprodúce vb. (sil. -pro-) produce

REPRODUCÉRE (‹ reproduce) s. f. 1. Acțiunea de a (se) reproduce și rezultatul ei. 2. (Concr.) Copie după originalul unei lucrări de artă (desen, sculptură etc.). 3. Drept de r. = drept exclusiv legal de realizare a uneia sau a mai multor cópii ale unei opere originale de creație intelectuală, în orice formă materială, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau vizuale a unei opere, precum și stocarea permanentă a acesteia cu mijloace electronice. V. copyright. 4. (PSIH.) Proces al memoriei prin care se evocă, se reactualizează mintal imagini, idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare, în lipsa obiectelor, textelor etc. respective (spre deosebire de recunoaștere, când reactualizarea se produce în prezența obiectelor). R., fiind obiectul final al memorării, reprezintă criteriul verificării practice a eficienței memoriei. 5. (BIOL.) Procesul prin care organismele, aflate într-un anumit stadiu de dezvoltare, dau naștere la noi indivizi, mai mult sau mai puțin asemănători cu părinții. Poate fi de două tipuri: sexuată și asexuată. ◊ R. asexuată = tip de r. caracteristic microorganismelor, plantelor și animalelor inferioare, în care noii indivizi provin dintr-un singur părinte, fără ca procesul formării gameților și fecundația să aibă loc. Se realizează prin diviziune directă (la bacterii, protozoare), înmugurire (spongieri), formare de spori (mușchi, ferigi, unele ciuperci) sau înmulțire vegetativă (prin bulbi, tuberculi, fragmente de tulpină, rădăcină, frunze etc.) ◊ R. sexuată = tip de r. ce implică fuzionarea a două celule reproducătoare (gameți), una provenind de la mamă și cealaltă de la tată, în cadrul procesului de fecundație. Rezultă o celulă-ou (zigot) din care se va dezvolta un nou individ; reproducție (2).