REPULSÍV, -Ă, repulsivi, -e, adj. (Rar) Care inspiră repulsie; respingător. – Din fr. répulsif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REPULSÍV, -Ă adj. Care provoacă repulsie; respingător. [Cf. fr. répulsif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REPULSÍV, -Ă adj. care provoacă repulsie. (< fr. répulsif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REPULSÍV adj. v. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infect, împuțit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, rău-mirositor, respingător, scârbos, urât.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Repulsiv ≠ ademenitor, atrăgător, fermecător, seducător, simpatic
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
repulsív adj. m., pl. repulsívi; f. sg. repulsívă, pl. repulsíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REPULSÍV ~ă (~i, ~e) rar Care produce repulsie; propriu repulsiei; respingător; dez-gustător. /<fr. répulsif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink