REPUTÁȚIE, reputații, s. f. Părere publică, favorabilă sau defavorabilă, despre cineva sau ceva; felul în care cineva este cunoscut sau apreciat. ♦ Renume, faimă. [Var.: (înv.) reputațiúne s. f.] – Din fr. réputation, lat. reputatio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REPUTÁȚIE s.f. Părere publică (bună sau rea) despre cineva; nume. ♦ Faimă, renume. [Gen. -iei, var. reputațiune s.f. / cf. fr. réputation, lat. reputatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REPUTÁȚIE s. f. părere publică (bună sau rea) despre cineva. ◊ faimă, renume. (< fr. réputation, lat. reputatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REPUTÁȚIE s. 1. v. celebritate. 2. v. faimă. 3. v. popularitate. 4. v. autoritate. 5. faimă, nume, renume. (Se bucură de o proastă ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
reputáție s. f. (sil. -ți-e), art. reputáția (sil. -ți-a), g.-d. art. reputáției; pl. reputáții, art. reputáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REPUTÁȚIE ~i f. 1) Opinie publică (favorabilă sau defavorabilă) pe care o manifestă publicul pentru o persoană sau pentru un lucru; faimă. ◊ Se bucură de ~ bună. 2) Apreciere publică înaltă (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calități deosebite; faimă; slavă; popularitate; renume. [G.-D. reputației; Sil. -ți-e] /<fr. réputation, lat. reputatio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink