RESCIZÓRIU, -IE, rescizorii, adj. (Jur.) Care provoacă o resciziune. – Din lat. rescissorius, -a, -um, fr. rescisoire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RESCIZÓRIU, -IE adj. (Jur.) Care provoacă o resciziune. [< fr. rescisoire, lat. rescissorius].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RESCIZÓRIU, -IE adj. (jur.) care provoacă o resciziune. (< fr. rescisoire, lat. rescisorius)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
rescizóriu adj. m., f. rescizórie; pl. f. și m. rescizórii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink