Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări
RESENTIMÉNT, resentimente, s. n. Sentiment ostil față de cineva, pornire împotriva cuiva provocată de amintirea neplăcerilor suportate; duÈ™mănie, ură, pică, resimțământ. – Din fr. ressentiment.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RESENTIMÉNT s.n. Sentiment ostil față de cineva, izvorât dintr-o nemulÈ›umire mai veche; ură, pică. [Pl. -te. / < fr. ressentiment, cf. lat. re – împotrivă + sentiment].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RESENTIMÉNT s. n. sentiment ostil față de cineva, izvorât dintr-o nemulțumire mai veche; antipatie. (< fr. ressentiment)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RESENTIMÉNT s. v. antipatie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Resentiment ≠sentiment
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
resentimént s. n., pl. resentiménte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RESENTIMÉNT ~e n. Ostilitate față de o persoană, provocată de amintirea unor neplăceri mai vechi. /<fr. ressentiment
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink