RESIMȚĂMẤNT, resimțăminte, s. n. (Rar) Resentiment. – Resimți + suf. -ământ (după fr. ressentiment).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RESIMȚĂMÂNT s. v. antipatie, aversiune, ostilitate, pornire, repulsie, resen-timent.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
resimțământ s. n., pl. resimțămínte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink