Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
RESPIRÁRE, respirări, s. f. (Rar) Respirație. ♦ Aerul respirat; boare, adiere. – V. respira.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RESPIRÁRE s.f. (Rar) Acțiunea de a respira; respirație. [< respira].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RESPIRÁRE s. v. răsuflare, respirație, suflare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
respiráre s. f. (sil. mf. -spi-), g.-d. art. respirării; pl. respirări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RESPIRÁ, respír, vb. I. Intranz. 1. A introduce în plămâni, prin inspirație, aer și a da afară, prin expirație, bioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism; a răsufla. 2. Fig. A răspândi, a revărsa, a degaja. – Din fr. respirer, lat., it. respirare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RESPIRÁ respír intranz. 1) A inspira aer în plămâni și a-l expira în afară; a răsufla. 2) fig. A răspândi în jur; a degaja; a emana. /<fr. respirer, lat. respirare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RESPIRÁRE ~ări f. 1) v. A RESPIRA. 2) fig. înv. Mișcare ușoară de aer; suflu; adiere; boare. /v. a respira
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RESPIRÁ vb. I. 1. intr., tr. A răsufla; a inhala aer în plămâni, a inspira. 2. intr. (Fig.) A-și reveni după o emoție, un efort; a se simți ușurat. 3. tr. (Fig.) A răspândi, a degaja. [P.i. respír. / < fr. respirer, cf. lat. respirare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RESPIRÁ vb. I. intr., tr. a inspira aer din atmosferă și a-l expira din plămâni. II. intr. (fig.) a-și reveni după o emoție, un efort; a se simți ușurat. III. tr. (fig.) a răspândi, a degaja. (< fr. respirer, lat. respirare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RESPIRÁ, respír, vb. I. Intranz. 1. A introduce în plămâni prin inspirație aer și a da afară prin expirație acidul carbonic și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism; a răsufla. ♦ Tranz. A inhala aer în plămâni; a inspira. 2. Fig. A răspândi, a revărsa, a degaja. De pretutindeni în opera sa respiră aerul de țară (CĂLINESCU). – Fr. respirer (lat. lit. respirare).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
RESPIRÁ vb. (FIZIOL.) a răsufla, (înv. și pop.) a sufla. (După atâta fugă, abia mai ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
respirá vb. (sil. mf. -spi-), ind. prez. 1 sg. respír, 3 sg. și pl. respíră
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink