RETENTÍV, -Ă, retentivi, -e, adj. (Rar) De retenție. – Din fr. rétentif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RETENTÍV, -Ă adj. Referitor la retenție; cu caracter de retenție. [Cf. it. retentivo].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RETENTÍV, -Ă adj. referitor la retenție; cu caracter de retenție. (< it. retentivo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
retentív adj. m., pl. retentívi; f. sg. retentívă, pl. retentíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink