RETICÉNT, -Ă, reticenți, -te, adj. (Despre oameni și despre cuvintele lor) Care manifestă sau care arată reticență, reținere. – Din fr. réticent.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RETICÉNT, -Ă adj. Care arată reticență. ♦ (Rar) Ezitant. [< fr. réticent].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RETICÉNT, -Ă adj. care manifestă reticență. (< fr. réticent)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RETICÉNT adj. v. reținut.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
reticént adj. m., pl. reticénți; f. sg. reticéntă, pl. reticénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RETICÉNT ~tă (~ți, ~te) rar 1) Care vădește reticență; caracterizat prin reticență. 2) (despre persoane sau despre exprimarea lor) Care exprimă îndoială; cu nesiguranță; șovăitor, ezitant. /<fr. réticent
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink