RETOROMÁN, -Ă, retoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație care trăiește în sud-estul Elveției, în nord-estul Italiei și în unele regiuni ale Alpilor Dolomitici; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține retoromanilor (1), privitor la retoromani. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de retoromani (1), prezentând mari deosebiri dialectale; ladină. – Din fr. rhéto-roman.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RETOROMÁN, -Ă adj. (Despre limbă, dialecte) Vorbit de o populație romanică din unele regiuni ale Elveției orientale, din Tirol și din Friul. [< fr. rhéto-roman].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RETOROMÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) care aparține unei populații din sud-estul Elveției și nord-estul Italiei și din unele regiuni ale Alpilor Dolomitici. ◊ (s. f.) limbă romanică vorbită de retoromani, prezentând mari deosebiri dialectale (romanșa și friulana). (< fr. rhéto-roman, germ. rhetoromanisch)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RETOROMÁN adj. ladin. (Populație ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
retoromán s. m., adj. m. roman
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RETOROMÁN1 ~i m. Persoană care face parte din populația de bază a regiunii alpine din sud-estul Elveției și din nord-estul Italiei. /<fr. rhéto-roman
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RETOROMÁN2 ~ă (~i, ~e) Care apar-ține retoromanilor; de retoroman. /<fr. rhéto-roman
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink