RETRANSMÍSIE, retransmisii, s. f. Recepție și transmitere concomitentă a unor semnale de telecomunicații, a unei emisiuni radiofonice ori de televiziune primite de la alt post. [Var.: retransmisiúne s. f.] – Din fr. retransmission.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RETRANSMÍSIE s.f. Retransmitere a unei emisiuni radiofonice primite de un post de la un alt post emițător. [Gen. -iei, var. retransmisiune].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RETRANSMÍSIE s. f. retransmitere a unei emisiuni radiofonice primite de un post de la un alt post emițător. (< fr. retransmission)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
retransmísie (re-tran-smi-si-e / -trans-mi-) s. f., art. retransmísia (-si-a), g.-d. art. retransmísiei; pl. retransmísii, art. retransmísiile (-si-i)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
retransmísie s. f. (sil. -si-e; mf. -trans-), art. retransmísia (sil. -si-a), g.-d. art. retransmísiei; pl. retransmísii, art. retransmísiile (sil. -si-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RETRANSMÍSIE ~i f. Recepție și trans-misie a unei emisiuni radiofonice sau televi-zate, primite de la alt post. [G.-D. retransmi-siei; Sil. -si-e] /re- + transmisie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink