RETROSPECȚIÚNE, retrospecțiuni, s. f. Faptul de a privi în trecut. [Pr.: -ți-u-. – Var.: retrospécție s. f.] – Din fr. rétrospection.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RETROSPECȚIÚNE s.f. (Rar) Faptul de a privi în trecut, în urmă. [Pron. -ți-u-, var. retrospecție s.f. / < fr. rétrospection, cf. lat. retro – îndărăt, spectro – privire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RETROSPECȚIÚNE s. f. privire, examinare retrospectivă. ◊ formă a introspecției constând în evocarea trecutului, în scopul reexaminării unor fapte, unor trăiri. (< fr. rétrospection)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
retrospecțiúne s. f. (sil. -ți-u-; mf. -spec-), g.-d. art. retrospecțiúnii; pl. retrospecțiúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RETROSPECȚIÚNE ~i f. Privire în trecut. [G.-D. retrospecțiunii; Sil. -ți-u-] /<fr. retrospection
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink