REUȘÍTĂ, reușite, s. f. Izbândă, succes, realizare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscita, fr. réussite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REUȘÍTĂ s.f. Izbândă, succes. [Pron. re-u-. / cf. fr. réussite, it. riuscita].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REUȘÍTĂ s. f. izbândă, succes, realizare. (< it. riuscita, fr. réussite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REUȘÍTĂ s. 1. v. succes. 2. izbândă, succes, victorie. (~ echipei de handbal.) 3. succes, (livr.) audiență. (O mare ~ la public.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Reușită ≠ eșec, nereușită
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
reușítă s. f. (sil. re-u-), pl. reușíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REUȘÍT, -Ă, reușiți, -te, adj. Bine realizat, izbutit. ♦ (Despre oameni și părți ale corpului lor) Frumos, drăguț. [Pr.: re-u-] – V. reuși.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REUȘÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A REUȘI. 2) Care a fost realizat în conformitate cu intenția; bine executat; izbutit. Încercare ~tă. [Sil. re-u-] /v. a reuși
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REUȘÍTĂ ~e f. Rezultat bun, obținut în urma depunerii unui efort fizic sau intelectual; succes; izbândă. [Sil. re-u-] / < it. riuscita, fr. réussite
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REUȘÍT adj. 1. v. valoros. 2. v. admis.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Reușit ≠ nereușit
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink