Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
REVANȘÁRE, revanșări, s. f. (Rar) Acțiunea de a se revanșa. – V. revanșa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REVANȘÁRE s.f. (Rar) Acțiunea de a revanșa. [< revanșa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
revanșáre s. f., g.-d. art. revanșării; pl. revanșări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REVANȘÁ, revanșez, vb. I. Refl. A întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-și lua revanșa. ♦ (Sport) A reuși să-și învingă adversarul după ce, în meciul anterior, fusese învins de el. – Din fr. revancher.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE REVANȘÁ mă ~éz intranz. 1) A-și lua revanșa; a întoarce cuiva binele sau răul cauzat anterior. 2) sport A-și lua revanșa; a obține o victorie după o înfrângere anterioară. /<fr. revancher
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REVANȘÁ vb. I. refl. A-și lua revanșa. ♦ A întoarce cuiva binele sau (ironic) răul făcut. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. revancher].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REVANȘÁ vb. refl. a întoarce cuiva binele (sau răul) făcut; a-și lua revanșa. (< fr. revancher)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
revanșá vb., ind. prez. 1 sg. revanșéz, 3 sg. și pl. revanșeáză, 1 pl. revanșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. revanșéze; ger. revanșând
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink