REVENDICATÍV, -Ă, revendicativi, -e, adj. Care revendică un bun, un drept cuvenit; care face o revendicare, care cuprinde o revendicare. – Din fr. revendicatif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REVENDICATÍV, -Ă adj. Care revendică un bun, un drept cuvenit. [Cf. fr. revendicatif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REVENDICATÍV, -Ă adj. care revendică un bun, un drept cuvenit. (< fr. revendicatif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
revendicatív adj. m., pl. revendicatívi; f. sg. revendicatívă, pl. revendicatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REVENDICATÍV ~ă (~i, ~e) Care reven-dică; cu proprietatea de a revendica. /<fr. revendicatif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink