REVERÍE, reverii, s. f. Visare. ♦ Piesă vocală sau instrumentală de mici proporții, cu caracter visător. – Din fr. réverie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REVERÍE s.f. Visare. ♦ Piesă vocală sau instrumentală de mici proporții, cu caracter visător. [Gen. -iei. / < fr. réverie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REVERÍE s. f. 1. stare de visare cu ochii deschiși. 2. piesă vocală sau instrumentală la mici proporții, cu caracter visător. (< fr. réverie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REVERÍE s. contemplație, meditație, vis, visare. (Cufundat în reverie.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
reveríe s. f., art. revería, g.-d. art. reveríei; pl. reveríi, art. reveríile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REVERÍE ~i f. Stare plăcută de vis; visare. [G.-D. reveriei] /<fr. réverie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink