REVOLÚT, -Ă, revoluți, -te, adj. 1. Care și-a încheiat cursul; terminat, împlinit, îndeplinit. 2. (Bot.; despre unele părți ale plantelor) Răsfrânt, întors în afară, în jos. – Din fr. révolu, lat. revolutus. Cf. it. rivoluto.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REVOLÚT, -Ă adj. 1. Care și-a încheiat cursul, care s-a terminat; împlinit. 2. (Bot.; despre unele părți ale plantelor) Întors în afară, în jos. [Cf. fr. révolu, lat. revolutus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REVOLÚT, -Ă adj. 1. care și-a încheiat cursul; terminat. 2. (bot.; despre unele organe) răsucit în afară. (< fr. révolu, lat. revolutus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REVOLÚT adj. (BOT.) îndoit, întors, răsfrânt, (înv.) reflex. (Frunză ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
revolút adj. m., pl. revolúți; f. sg. revolútă, pl. revolúte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REVOLÚT ~tă (~ți, ~te) 1) livr. (despre perioade de timp) Care s-a scurs; care s-a încheiat; terminat; împlinit. Epocă ~tă. 2) (despre părți ale plantelor) Care este răsucit, întors în afară. Frunză ~tă. /<fr. révolu, lat. revolutus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink