REZEMĂTOÁRE, rezemători, s. f. 1. Spătar, spetează (de scaun). ♦ Fiecare dintre părțile laterale ale unui scaun sau fotoliu, pe care se sprijină brațele. 2. Balustradă, parapet, rampă. [Var.: (reg.) răzimătoáre s. f.] – Rezema + suf. -ătoare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REZEMĂTOÁRE s. 1. v. reazem. 2. (TEHN.) (reg.) jug. (~ la piuă.) 3. (CONSTR.) balustradă, parapet, parmaclâc, pălimar, rampă, mână curentă, (rar) reazem, (Transilv. și Munt.) plimbă, (Transilv.) strajă, (înv.) parmac. (~ la o scara.) 4. spate, spătar, spetează, (înv. și reg.) spată. (~ la un scaun.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rezemătoáre s. f., g.-d. art. rezemătórii; pl. rezemătóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REZEMĂTOÁRE ~óri f. Element al unui obiect de mobilă (spătar, spetează) sau al unei construcții (balustradă, parapet) de care se poate sprijini sau rezema; sprijinitoare. /a (se) rezema + suf. ~ătoare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink